Despre Filosoful Practician (consilierul existențial, filosofic) - consiliere filosofică și coaching existențial

Despre FILOSOFUL PRACTICIAN

Consilierea filosofică, consultanța existențială și filosofia pentru copii

Radu-Alexandru DINCĂ

(consilier existențial, mentor și poet)

Doamnelor, domnilor,

Dragi prieteni,

         Când am fost contactat pentru a vorbi despre ceea ce fac eu în viața de zi cu zi din punct de vedere profesional, mi s-a propus să vorbesc despre profesia de consilier existențial. Am reflectat mai mult asupra acestui subiect și m-am gândit că poate ar fi mai potrivit să discutăm chiar despre sensul mai larg al profesiei mele, anume cel de filosof practician, care include, desigur, consilierea filosofică. Discursul meu este conturat în jurul unor întrebări cheie despre această profesie – cred că așa va fi comunicat în modul cel mai eficient mesajul pe care vreau să îl transmit. Dar înainte, poate că ar fi oportun să spun câteva cuvinte despre mine și despre motivația mea de a practica această profesie.

         Am aproape 23 de ani, sunt absolvent al Facultății de Filosofie din București, actualmente masterand în cadrul unui program de MBA al catedrei UNESCO a Universității din București. Scriu poezie, pictez, ascult muzică de la trezire și până la culcare, mă declar un consumator de artă. Am decis să fac ceea ce fac din mai multe motive, principalele două fiind, pe de-o parte, nemulțumirea față de serviciile care există deja, fie pe piață, fie oferite de către sistemul de stat (în ceea ce privește educația) și, pe de altă parte, dorința mea activă de a-mi ajuta și susține semenii prin ceea ce fac cel mai bine – filosofia și gândirea critică. Am descoperit că acest lucru mi se potrivește foarte bine atunci când m-am pregătit pentru etapa națională a olimpiadei de filosofie. Citeam, scriam, învățam și, spre deosebire de pregătirea la oricare altă materie, nu oboseam și nu mă plictiseam și, mai mult, mă vindecam. Simțeam o bucurie în efort. E un fenomen similar cu durerea pe care o simți după o zi întreagă de plimbări printr-un oraș pe care îl vizitezi pentru prima dată. Apoi, în timpul facultății, contribuțiile mele au fost apreciate de către profesori și de către colegi – dovezile sunt faptul că am beneficiat de o bursă Erasmus în Franța, la Paris și faptul că am fost unul dintre cei trei „șefi de promoție” (eu am reprezentat modulul de Filosofie moral-politică). Confirmarea finală că trebuie să fac ceea ce fac a fost bucuria activă pe care o simt de fiecare dată când un client îmi spune că l-am ajutat să se înțeleagă mult mai bine, să gestioneze o situație care i se părea imposibil de gestionat sau să atingă niște obiective care i se păreau extrem de îndepărtate. Similar este și în cazul copiilor alături de care lucrez în cadrul ședințelor de Filosofie Cu și Pentru Copii (ateliere de dezvoltare personală și gândire critică) – bucuria lor genuină pe care o manifestă vizibil atunci când învață în mod plăcut ceva nou este pur și simplu hrană pentru suflet, este motivația de care am nevoie pentru a continua să investesc în mine. Cred că aceasta este una dintre condițiile necesare pentru a putea fi un profesionist în ceea ce faci: să rămâi mereu tu însuți învățăcel, căutător, curios.

Acum, revenind la întrebările cheie despre care vă vorbeam…

1. Ce este consilierea existențială și cine este filosoful practician?

Consilierea existențială este practica dialogică în care un filosof practician și un client se întâlnesc pentru a discuta despre dilemele morale ale clientului, pentru a stabili și pentru a atinge obiective agreate de comun acord și pentru a explora în mod integrativ preocupările intelectuale, sociale, emoționale, spirituale etc. ale clientului. În cadrul ședințelor de consiliere existențială, clientul dobândește abilitatea de a se chestiona onest, astfel încât să obțină de la el însuși răspunsuri sau strategii de acțiune potrivite fiecărei situații în parte. Un aspect foarte important în practica filosofică este că nu există soluții universale care să se aplice tuturor oamenilor în mod identic. Chiar dacă există direcții morale cu caracter general (de pildă, cu toții admitem faptul că una dintre virtuți este curajul), fiecare individ trebuie să stabilească niște coordonate personale ale implementării direcției respective, iar aceste coordonate, pentru a te conduce la viața autentică pe care vrei să o trăiești, e nevoie să fie cât mai bine alese (în urma unui proces complex de deliberare și analiză). Astfel, în sinteză consilierea existențială este practica de consiliere care își propune ca prin dialog argumentat (rațional) să ofere suportul și ghidajul afectiv, intelectual și moral de care clientul are nevoie pentru a se cunoaște pe el însuși mai bine, pentru a cunoaște mai bine alteritatea (lumea, pe celălalt, pe Dumnezeu) și pentru a stabili reperele personale ale unei filosofii de viață (principii de acțiune, virtuți, repere morale etc.) pe care clientul să și-o asume rațional pentru a putea trăi din ce în ce mai plenar viața bună și autentică pe care și-o dorește. Cu alte cuvinte, cu toții vrem să trăim bine, dar e nevoie ca mai întâi să înțelegem ce înseamnă pentru fiecare dintre noi a trăi bine și mai e nevoie să dedicăm energie, timp și resurse emoționale procesului de explorare a mijloacelor prin care fiecare dintre noi se poate ridica la înălțimea standardelor pe care și le asumă rațional, acționând conform virtuților pe care le recunoaște ca fiind virtuți. În practica personală, identific 5 coordonate ale vieții bune, care la nivel acțional, pentru fiecare persoană în parte, iau altă formă. Aceste cinci coordonate sunt: Puterea, Libertatea, Rațiunea (capacitatea de a fi rațional), Activitatea și Bucuria.

Aș dori să mai punctez câteva aspecte legate de istoria practicilor filosofice și de filosofie în genere. Consilierea filosofică, în ciuda faptului că a devenit destul de recent o practică de consiliere frecventă în Occident, ea există sub forme nestandardizate de acum 2500 de ani, din perioada socratică. În Antichitate, miza filosofiei a fost viața de zi cu zi – cum să trăiești viața mai bine, deci mare parte din filosofia antică, deși se ocupă și de metafizică, fizică (căci filosofii au fost primii cercetători în toate domeniile), ontologie și alte domenii, are ca finalitate viața. Cu alte cuvinte, filosofia antică este prin excelență o filosofie practică, aplicată. Socrate, de altfel, este unul dintre primii consilieri existențiali pentru că ceea ce făcea el, prin intermediul maieuticii sale (moșirea ideilor), era să le arate oamenilor prin intermediul întrebărilor și al gândirii critice în genere, că presupozițiile lor absolute și relative sunt de cele mai mult ori șubrede, că nu au reflectat suficient asupra reperelor pe care le folosesc în viață și că trăiesc, prin urmare, o viață necercetată. Miza este aici fundamentală – pentru că la Socrate și la Platon, dar și la Aristotel sub o formă sau alta, o viață necercetată nu merită trăită. Mi se pare însă mult mai utilă o distincție spinozistă în acest sens – Spinoza ne învață că ar putea fi vorba despre două tipuri de fericire -  una pasivă și una activă. Fericirea activă, adevărata fericire, care descrie viața bună și autentică, îi este rezervată doar aceluia care înțelege principiile de funcționare ale lumii, ale sinelui, ale alterității. Cu alte cuvinte, fericirea activă este destinată celor care gândesc rațional, care sunt preocupați de ceea ce le trece prin cap și care fac eforturi constante de a se optimiza. Fericirea pasivă este fericirea pe care fiecare dintre noi o simte deseori, atunci când nu putem da seama cu exactitate de ce suntem fericiți și atunci când suntem dependenți de obiectul fericirii noastre, care este de cele mai multe ori, fie efemer, fie destinat plictisului (ca atunci când îți cumperi un telefon nou și după o vreme acest sacrificiu financiar nu îți mai aduce nicio fericire, în ciuda așteptărilor tale).

Filosoful practician este absolvent de studii universitare de filosofie și absolvent al programelor naționale și internaționale de formare în domeniu (unul dintre formatorii din România este Sandu Frunză, mentorul meu). Filosoful practician este, de cele mai multe ori, și absolventul unor programe acreditate ANC, precum cele de: consilier pentru dezvoltare personală, consilier vocațional, practician cu arte combinate, formator etc. În România, profesia de consilier filosofic este reglementată în România în COR din 2022 (la grupul de bază 2633). Cred că filosoful practician are nevoie de abilități avansate de comunicare orală, are nevoie de blândețe sufletească și de deschidere totală față de client – nu în sensul în care să i se confeseze acestuia despre viața sa privată, ci în sensul în care consilierul ar trebui să cultive tăria de a nu judeca niciun comportament uman, pentru că aplicarea oricăror etichete morale poate pune în pericol procesul de descoperire și, în consecință, poate compromite atingerea obiectivelor (de pildă, deși poate că avem tendința naturală de a categorisi un părinte violent drept un om de o inferioară calitate morală, consilierul existențial trebuie să vadă dincolo de fapte și de gândurile inițiale care pot apărea, pentru a strânge cât mai multe resurse pe care să le pună ulterior la dispoziția clientului, spre a facilita optimizarea sa.

2. Cum se desfășoară o ședință tipică de consiliere filosofică? Care sunt diferențele dintre consilierea filosofică și cea psihologică?

Procesul de consiliere începe de obicei cu o sumă de ședințe în care sunt discutate aspecte referitoare la sferele existenței umane, sfere care se întrepătrund: sfera fizică, cea socială, cea intelectuală, cea afectivă (ethos-ul), cea religioasă, cea spirituală și cea digitală. De asemenea, tot în primele ședințe, și mai ales în cadrul primei întâlniri, explorăm motivul pentru care clientul a decis să vină în cabinetul de consiliere filosofică și care sunt motivațiile conexe motivului principal. Tot la început stabilim obiectivele colaborării, care sunt, de obicei, explorarea unei preocupări sau a unei teme existențiale care îl ține treaz pe client în timpul nopții (tema morții este o preocupare frecventă) și atingerea unui obiectiv ceva mai ușor de cuantificat: scăderea în greutate, renunțarea la fumat, schimbarea stilului alimentar, gestionarea mai bună a relației cu partenerul de viață, cu propriii copii sau cu persoane de la locul de muncă.

De multe ori, clientul vine la ședință cu o temă/activitate pe care a agreat să o realizeze în timpul dintre 2 sesiuni. Una dintre practicile frecvente pe care le utilez este jurnalul filosofic, o practică inspirată de la Marcus Aurelius. În scris, gândurile și comportamentele sunt mult mai bine surprinse decât dacă le păstrăm doar în memorie. În plus, avându-le pe un suport la care are acces și consilierul, în timpul ședinței de consiliere este mult mai ușor să analizăm gândurile și acțiunile pe care le-am consemnat. Astfel evaluăm ce s-a întâmplat, ajungem până la rațiunile de a fi ale lucrurilor (adică la motivațiile și gândurile care au stat la baza acțiunilor) și dezbatem dacă acestea au fost sau nu raționale, justificate, în limitele standardelor morale pe care le asumăm etc. Aplicând de pildă schema PEACE (problemă, emoție, analiză, contemplare, eliberare) sau alte strategii de consiliere, practicianul îl ghidează prin întrebări pe client la resursele interne de care acesta are nevoie pentru a soluționa o situație dificilă sau pentru a atinge o anumită țintă sau pentru a remedia o anumită disfuncționalitate.

Diferențele majore dintre practica terapeutică și cea filosofică privesc 2 aspecte: în primul rând, diferă abordarea (în sensul în care consilierul filosofic dispune de mijloace și cunoștințe din domeniile filosofiei, istoriei ideilor, literaturii, artei, pe când psihologul se bazează de cele mai multe ori pe practici consacrate în domeniul său de expertiză, cele mai multe fiind de fapt inspirate din practicile filosofice antice, medievale sau din modernitatea timpurie) și, în al doilea rând, diferă grupul țintă – în cadrul ședințelor de psihoterapie sunt bineveniți și oameni care suferă de tulburări de ordin psihologic. Consilierul filosofic nu este abilitat să diagnosticheze sau să trateze afecțiuni mintale sau tulburări psihologice, precum anxietatea, depresia, atacurile de panică etc. Acest lucru nu înseamnă însă că un consilier existențial nu poate veni în sprijinul unui terapeut pentru a ajuta un anumit client să își redobândească într-un timp cât mai scurt accesul la resursele sale interne.

Abordarea unui consilier existențial este, în general, mai holistă, mai integrativă decât cea a unui psihoterapeut, întrucât primul nu se limitează la pattern-uri comportamentale, ci caută în fondul de idei și în fondul cultural al clientului pentru a vedea de ce se agață acesta atunci când afirmă, de pildă, că timpul său e mai valoros decât al altora și că prin urmare i se cuvin X și Y (de aici apare și frustrarea când nu primește X și Y). Consilierul existențial poate apela la idei precum cele ale lui Nietzsche pentru a ilustra mai bine slăbiciunile conceptuale și structurale ale credințelor clientului – toate acestea în scopul de a vedea dacă nu cumva e mai avantajos un gând rațional, mult mai greu de refutat. Nu doar că respectivul client de „vindecă” de comportamentul respectiv, ci și dobândește instrumentele pentru a fi o persoană mai rațională în genere.

Voi face aici o scurtă mărturisire. Eu însumi am fost consiliat de mai mulți terapeuți, întrucât am avut probleme destul de serioase cu anxietatea – atacuri de panică, somatizări puternice, extenuare, teamă constantă, puseuri depresive și așa mai departe. Colaborarea pe care am avut-o cu L., un terapeut din Pitești, a fost salvatoare, pentru că mi-a oferit mecanismele de a mă sustrage din mijlocul luptelor cu mine însumi, astfel că am mai câștigat teren în lupta cu boala aceasta. Doar că deși L. făcea eforturi să mă ajute, rămânea mereu între noi o prăpastie, peste care terapia punea poduri, dar eu aș fi vrut să dispară pur și simplu golul. Și prăpastia aceasta a existat din cauza faptului că eu mă refeream deseori la preocupările mele intelectuale, existențiale – problema morții, absurditatea vieții, absența lui Dumnezeu, dorința mea de a pătrunde nepătrunsul și așa mai departe, iar L. îmi expedia politicos aceste gânduri, spunându-mi că nu îmi fac bine și că îmi accentuează starea. E ca atunci când îi spui unui om să nu se mai gândească la o maimuță – doar o maimuță o să aibă în minte inevitabil. Pentru a sintetiza, am simțit atunci nevoia de a purta un dialog ceva mai profund, dincolo de pattern-urile afecțiunii mele. Am vrut să vorbesc despre cum văd eu bolovanul pe care îl împinge Sisif, același bolovan pe care simțeam că îl împing și eu. Și despre cum cred că Dumnezeu e nedrept și despre cum e să nu mai exiști. Psihologii pot încadra astfel de gânduri la categoria ruminare, adică în categoria procesului de stagnare asupra gândurilor și credințelor care ne fac rău. Consilierul existențial vrea în schimb să pătrundă aceste tenebre, să aducă lumina rațiunii și a virtuții și acolo unde pare că întunericul e de nerisipit. De ce e important să explorăm aceste întrebări? Pentru că altfel ele persistă în umbră. Și pot oricând să ne reacapareze în forță. Pentru că temerile noastre și preocupările noastre au nevoie de formă, au nevoie de nume, sunt la fel ca demonii – trebuie să le știi numele pentru a putea fi exorcizat. Altfel nu le putem controla, nu le putem ameliora. Și pentru a le da această formă este nevoie de explorare, este nevoie de o experiență în lumea conceptelor și a ideilor – experiență pe care consilierul filosofic o are datorită pregătirii sale. Eu așa m-am hotărât că trebuie să fac asta, pentru că am crezut că mai sunt oameni ca mine care au nevoie de un alt gen de dialog, care au nevoie de mai mult decât ameliorare punctuală a unor afecțiuni (sigur că am avut mai ales nevoie să mă stabilizez, a nu se înțelege că terapia a fost evitabilă). Acum sunt la dispoziția tuturor celor care sunt preocupați să construiască o filosofie de viață pentru a avea acces la viața bună, autentică pe care și-o doresc.

3. De ce ar fi bine să apelez la serviciile unui filosof practician? Care sunt cele mai frecvente situații pentru care clienții apelează la serviciile consilierului existențial?

Cabinetul filosofului practician este deschis tuturor oamenilor care vor să progreseze în existență, să afle cine sunt și ce pot fi, să afle care sunt virtuțile la care aderă și cum le pot practica. A lucra alături de un filosof practician e similar cu a discuta cu un prieten care îți permite un dialog cu cele mai importante figuri ale istoriei omenirii, de la Platon și Aristotel, la Hermann Hesse, Buddha, Shiva, Confucius, Descartes, Heidegger, Foucault și așa mai departe. Atunci când mă întreabă copiii cum e să vorbească despre situațiile lor cu mine la cabinet le spun că eu am cunoscut mulți oameni care au fost preocupați de probleme diverse și mi-au oferit toate soluțiile la care au ajuns ei. Iar eu mă folosesc de experiența mea pentru a oferi un drum mult mai rapid către soluție. Da… Ar fi bine să apelezi la filosoful practician pentru că el e precum o călăuză care se asigură că nu te pierzi și care știe drumul cel mai scurt pentru a trece dincolo de confuzie, dincolo de angoase, temeri, preocupări care te țin treaz și întrebări chinuitoare sau obiective care par irealizabile. A lucra cu un consilier filosofic e ca și cum ai deschide un portal către dialog cu cele mai luminate și înțelepte suflete din istorie.

‍